Am pastrat pana acum secretul cu privire la probabil cel mai important eveniment din viata mea de pana acum, cu execeptia catorva prieteni si membrii mai apropiati ai familiei (care nici ei nu stiu de foarte multa vreme)…
Ei bine, asa cum spune si titlul…o sa avem un bebelush!!!
Dupa cele doua sarcini pierdute din trecut, de data asta am pornit la drum plina de scepticism si de frica sa nu se intample din nou ceva rau. E pacat cum evenimentele nefericite din trecut ne lipsesc de bucuria prezentului, dar eu am fost mai degraba ingrijorata decat fericita – asa cum ar trebui sa fie orice femeie cand vede cele doua liniutze pe testul de sarcina. In afara de fericitul tatic, care a aflat la vreo 2-3 minute dupa test (l-am si trezit din somn, saracul), in rest am decis sa nu spunem absolut nimanui nimic pana cand nu vom fi sigur ca totul este ok, si asa am facut.
Am luat si voi lua in contiluare pana la finele sarcinii, tratament de sustinere, si urmarim cu nerabdare sarcina de la un ecograf la altul, nerabdatori sa il vedem din nou si (mai ales) sa stim ca este bine. Cele mai importante ecografii pana acum au fost urmatoarele:
La ecografia de la 6 saptamani si jumatate, doctorita a fixat ecograful pe niste puncte care tremurau, si a pornit boxele. Atunci am crezut ca lesin prima data, cand i-am auzit inima batand tare-tare in boxe. O suta saizeci si ceva de batai pe minut se aud destul de impresionant.
Apoi, la 8 sapatamani, ne pregateam sa mergem intr-o mini-vacanta de weekend la tara, cand deodata…panica! Am inceput sa sangerez. Nu abundent, dar suficient cat sa cred ca totul s-a terminat si de data asta…au urmat plansete, crize de nervi…si in cele din urma mersul la spital cu inima cat un purice. Acolo insa, surpriza: bebelushul era bine sanatos, inima ii batea puternic, iat doctorii au zis sa stau linistita ca mica sangerare nu este deloc de speriat, in schimb tensiunea mea este de internat daca nu ma linistesc..(din cauza sperieturii si plansului, facusem tensiune 18 cu 10, ceea ce nu era bine deloc). M-am mai plimbat vreo 15 minute prin curtea spitalului, m-am linistit si apoi, dupa o noua masuratoare a tensiunii si confirmarea ca sunt ok, am putut pleca acasa, evident cu recomandarea de repaos la pat urmatoarea saptamana. Asta am si facut, si timp de o saptamana am stat numai in pat, cu mici drumuri scurte la baie sau la frigider, si atat. A fost ingrozitor sa stau numai si numai in pat, dar am stiut ca o fac pentru bebe, si am rezistat.
La ecografia de 11 saptamani l-am vazut prima oara miscand…a fost a doua oara cand era sa lesin de emotie.. Prima lui reactie pe care o vedeam “live” a fost sa isi puna mainile in cap..:)) si apoi sa se intoarca cu spatele la ecograf. (un fel de “ia mai lasati-ma sa dorm”). A fost extraordinar sa vad cum se impinge cu picioarele prin sacul gestational..imi venea sa il pup la numai cei 4 centimetri si ceva ai lui.
Urmatoarea ecografie importanta din viata noastra a fost la 13 saptamani si ceva, ecografia morfofetala. A durat vreo ora, timp in care a fost vizualizat si masurat peste tot, si anume: capul, creierul, nasul, distanta dintre ochi, gatul, burta, humerusul si femurul, ce sa mai, absolut tot ce se putea masura la impresionanta dimensiune de 7 centimetri. Dupa ce totul a fost masurat cu atentie, doctorita a concluzionat iar eu am rasuflat usurata: “Nu prezinta risc de anomalii! Se dezvolta normal!” Tot atunci mi-au luat si sange, urmand ca din datele culese la ecograf plus ce or gasi ei prin sange sa calculeze riscurile pentru Sidrom Down, Trisomia 21, si alte anomalii genetice..Bi-Test se numeste.
Astazi ne aflam la 14 saptamani si 4 zile, totul este bine, mai am uneori dureri pe lateralele burtii dar se datoreaza probabil faptului ca ea creste simtitor (chiar creste, nu glumesc, nu mai incap in alte haine decat cele de gravida 🙂 ), urmez in continuare tratamentul cu stictete si ma obisnuiesc cu restrictiile impuse de faptul ca se considera o sarcina cu risc (datorita istoriei nefericite): nici un drum cu masina mai lung de 2 ore de mers continuu, vara asta fara soare si fara inot, fara nici un efort, fara bai fierbinti, etc. Vezi tu bebe cate fac pentru tine?
PS: Daca se intreaba cineva ce este, baita sau fetita, ei bine, nici noi nu stim inca, la ultima ecografie doctorita a zis ca nu se poate pronunta decamdata, sa mai asteptam vreo luna. Curiozitatea este mare, dar de fapt nici nu conteaza foarte tare, eu am aceeasi stare de fericire si cand ma gandesc ca va fi baietel, si cand visez ca va fi fetita.
Leave a Reply