Astazi, de 1 martie, ma cuprinde o usoara tristete cand vad ca una din putinele noastre sarbatori traditionale moare incet-incet. Am vazut mai multa lume trepidand in cautarea de inimioare pentru Valentine’s Day decat vad astazi cu martisor in piept, si e pacat ca aud din ce in ce mai des “vai draga, nu port eu ala in piept”. Si asa trece pentru unii 1 martie ca o zi banala…
Strainii isi cultiva sarbatorile si e minunat cand le vedem la altii, dar pe ale noastre le uitam. Avem peste tot in lume sarbatoarea crizantemei, a cartofului, a gandacului sau a porumbului, sarbatori unde ne place sa mergem si sa facem poze, pentru ca e ceva special, ceva nemaivazut. Asa suntem si noi pentru ei cand purtam intre 1 si 8 martie, cu totii, micul simbol al primaverii cu snuruletz.
De aceea, fac un apel:
Haideti sa purtam cu totii martisoare, intre 1 si 8 martie, in piept, la mana sau la gat, dupa preferinte, si sa fim mandrii de asa o traditie frumoasa a primaverii! Sa nu ne uitam obiceiurile noastre si sa le adoptam pe ale altora pentru ca atunci nu vom mai avea nimic deosebit. Valentine’s Day au toti, dar martisor cine mai are???
PS: Daca fitzele nu permit purtarea unui martisor traditional, sunt sigura ca un cosar sau o libelula cu cristale Swarowski, legata cu un snur alb-rosu, nu va da rau in nici un cerc, oricat de select.
PPS: Acesta nu este numai un apel catre toate femeile de a purta martisor, ci si catre barbatii care au uitat sa ofere martisoare de 1 martie!
Sa avem o primavara frumoasa!
Leave a Reply