Cand eram mica eram somnambula…nu mergeam chiar pe bloc, dar mi s-a povestit ca ma ridicam frecvent in fund si incepeam sa povestesc ceva intr-o limba neinteleasa, sau ma ridicam din pat, faceam o tura prin camera cu mainile pipaind peretii si apoi reveneam cuminte in pat. Nu mi s-a mai intamplat de mult…
Pana azi noapte…
Imi zice Andrei ca eu dormeam si el butona la calculator, cand deodata, cu ochii deschisi, zic:
Eu: Trebuie sa ne luam ANCHII.
El: Ce sa ne luam???
Eu: ANCHII !!!
El: De ce???
Eu, oarecum contrariata ca nu stie ce sunt alea, ridic mainile in sus si scuturand palmele, ii explic, ce Dumnezeu nu pricepe: Pentru manutze !!!
Apoi instant m-am intins la loc si m-am culcat.
Am lesinat de ras cand am auzit povestea si imi si imaginez cum trebuie sa fii aratat scuturand din degete la explicatia mea clara: “Pentru manutze”…
Acu stau si ma intreb ce or fii alea ANCHII, dar e clar ca sunt pentru manutze 😀
Vreau si eu anchii 😐